Abstract
Hie article depicts the extreme metaphysical response of early Mahāyāna Buddhism (the Prajñāpāramitā corpus), directed towards the very alembicated psychological religion of Hānayāna. Claiming to be a path towards the purification of the mind, through its very complicated analysis of the psychological mechanisms, Hānayāna was jeopardizing the ideal it preached. Discarding this kind of religious approach, for regaining the purity of consciousness, early Mahāyāna proposed a direct path, that doesn't require the complicated psychological stages of Abhidharma, but consists simply in the direct comprehension of the ultimate condition of everything. The gradual psychological path of Hānayāna is substituted by a metaphysical loop that heads directly to the ultimate reality. In a sheer manner, Prajñāpāramitā proclaims the voidness (śūnyatā) of the entire experience and the merging of all manifestations into their „substratum” (dharmadhātu).
Articolul discută reacția metafizică extremă pe care Mahāyāna primară (curentul Prajñāpāramitā) a manifestat-o față de religia psihologică excesiv de complicată a Hānayānei. Pretinzând a fi o cale către vidarea minții de orice conținut, prin analiza sa extreme de laborioasă asupra mecanismelor psihologice, metoda Hānayānei devenea ea însăși mai degrabă un factor ce se opunea finalității pe care o urmărea. Denunțând acest tip de practică religioasă, Mahāyā na primară propune o metodă directă de reîntoarcere către puritatea conștiinței, prin comprehensiunea, ne-mediată de complicatele etape ale unei căi psihologice, a realității ultime. Calea psihologică etapizată a Hānayānei este înlocuită de un salt metafizic către realitatea ultimă. Într-o manieră tranșantă, Prajñāpāramitā proclamă vacuitatea (śūnyatā) întregii experiențe și reducerea tuturor manifestărilor la „substratul factorilor” (dharmadhātu).
