Abstract

În centrul oraşului Bucureşti, într-o atmosferǎ încǎrcatǎ de zgomotul paşilor grǎbiţi ai trecǎtorilor, se înalţǎ, impozantǎ şi semeaţǎ, deşi greu încercatǎ peste veacuri, Mǎnǎstirea Radu Vodǎ, odatǎ important lǎcaş de închinare în cetatea de scaun a lui Alexandru al II-lea Mircea. Amintirile legate de prezenţa dominantǎ a spiritualitǎţii creştine asupra împrejurimilor pe care încǎ o impune aceastǎ mǎnǎstire prin cuvântul şi cântecul bisericesc ce se ridicǎ în altar, se pierd, aşadar, în vremuri de mult apuse, pe când se numea Sfânta Troiţǎ şi îndeplinea funcţia de reşedinţǎ a celui mai înalt ierarh al ţǎrii Româneşti. Deşi arsǎ de turcii lui Sinan Paşa, izvoarele istoriei permit identificarea cronologiei primei faze de construcţie a Mǎnǎstirii Sfânta Troiţǎ, ca locaş distinct în cuprinsul aceluiaşi aşezǎmânt monastic ce astǎzi se numeşte Radu Vodǎ.

In the city-center of Bucharest, in an atmosphere filled with the sound of the hurried footsteps of passersby, it rises imposing and haughty, though tested several times over the centuries, The Monastery of Radu Voda, once an important place of worship in the capital city of Alexander II Mircea. The memories regarding the dominant presence of Christian spirituality over the surroundings, that this monastery still imposes through the word and songs that raise from the sanctuary are getting lost thus in the days long gone when it was called the Holy Trinity and it fulfilled its function of residence of the the highest hierarchy of the Wallachia. Although burned by Sinan Pasha's Turks, history springs allow the identification of the first phase of construction of the Holy Trinity Monastery, as a distinct place in the content of the same monastic settlement which today is called Radu Voda.

The text of this article is only available as a PDF.
You do not currently have access to this content.